RODANHÍDRIC adj. acid ~ = acid tiocianic. (< fr. rhodanhydrique) Vezi definitia »

TÓNIC, -Ă, tonici, -ce, adj., subst. 1. Adj. (Despre vocale sau silabe) Care poartă accentul, pe care cade accentul. * Accent tonic = accentul muzical al vocalelor și al silabelor; p. ext. accentul expirator sau de intensitate. 2. S. f. (Muz.) Treapta întâi a modurilor major sau minor. ♦ Acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor. 3. Adj., s. n. (Substanță, medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant. – Din fr. tonique, it. tonico. Vezi definitia »

ANDRIĆ [ándrici], Ivo (1892-1975), scriitor și diplomat iugoslav. Povestiri și nuvele („Curtea blestemată”). Romane de analiză bazată pe o riguroasă documentație istorică, avînd ca fundal lumea pitorească a Bosniei („E un pod pe Drina”, „Cronica din Travnik”). Premiul Nobel (1961). Vezi definitia »

MINERALÓGIC, -Ă adj. Referitor la mineralogie. [< fr. minéralogique]. Vezi definitia »

acataléctic (vers ~) adj. m.; pl. f. acataléctice Vezi definitia »