PUSTIETÁTE, pustietăți, s. f. 1. Regiune lipsită de vegetație (și nepopulată de oameni). ♦ Loc izolat, puțin umblat. 2. Singurătate, izolare. [Pr.: -ti-e-] – Pustiu + suf. -ătate. Vezi definitia »

ȘMECHERÉȘTE adv. Ca șmecherii, în felul șmecherilor. – Șmecher + suf. -ește. Vezi definitia »

SOTÉ s. n. mâncare din legume fierte, peste care se toarnă unt. (< fr. sauté) Vezi definitia »

SUBTILITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este subtil. 2. (De obicei la pl.) Raționament, judecată subtilă. [Cf. fr. subtilité]. Vezi definitia »

DISCUTABILITÁTE s. f. faptul de a fi discutabil. (< discutabil + -itate) Vezi definitia »