CÉRIU s.n. Metal strălucitor, moale și ductil din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. cérium < Ceres – zeița agriculturii la romani]. Vezi definitia »

chipíu (chipíe), s. n. – Șapcă militară. Fr. képi, din germ. Käppi. Probabil de la acest cuvînt provine cibică, s. f. (Trans. și Bucov., șapcă militară). Vezi definitia »

VESTÍGIU, vestigii, s. n. (Livr.) Urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium. Vezi definitia »

ANTRACOTÉRIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium. Vezi definitia »

curugíu, curugíi, s.m. (înv.) soldat turc cu serviciul militar împlinit; veteran. Vezi definitia »