FURCÚȚĂ, furcuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui furcă; furchiță. 2. (Reg.) Furculiță (1). 3. Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile. – Furcă + suf. -uță. Vezi definitia »

TRÁINĂ, traine, s. f. Parâmă ale cărei capete sunt fixate pe două corpuri plutitoare și care este târâtă pe fundul apei pentru a agăța un corp scufundat sau pentru a-i determina poziția. – Cf. fr. trainage. Vezi definitia »

salbă, salbe s. f. (intl.) cazier judiciar, antecedente penale. Vezi definitia »

DROJDIÚȚĂ, drojdiuțe, s. f. Drojdioară. [Pr.: -di-u-] – Drojdie + suf. -uță. Vezi definitia »

AVICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea rațională a păsărilor de curte; profesiune bazată pe această știință. – După fr. aviculture. Vezi definitia »