SILENȚIÁR s. m. (ant.) 1. sclav care păstra liniștea și ordinea într-o casă romană. 2. (în Bizanț) demnitar care se îngrijea de audiențele împăratului. (< fr. silentiaire, lat. silentiarus) Vezi definitia »

OSTIÁR s.m. (La romani) Portar. [Pron. -ti-ar. / < lat. ostiarius]. Vezi definitia »

ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și al libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. Vezi definitia »

cocár (-ri), s. m. – Penis, membru viril. Țig. kokar (Graur 141; Juilland 163). Vezi definitia »

MONOCULÁR, -Ă, monoculari, -e, adj. 1. (Med.; despre vedere) Care se realizează cu un singur ochi. 2. (Fiz.; despre sisteme optice) Cu un singur ocular. – Din fr. monoculaire. Vezi definitia »