1. Populatie indo-europeana asezata la inceputul mileniului 2 i.Hr. in Pelopones si Beotia, unde a dat nastere infloritoarei civilizatii miceniene, corespunzatoare epocii bronzului (mileniul 3-2 i.Hr.); una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generala a vechilor triburi grecesti la Homer. Vezi definitia »

CROMATOTAXÍE s.f. Afinitate a unor substanțe de a ataca cromatina nucleară. [Gen. -iei. / < fr. chromatotaxie, cf. gr. chroma – culoare, axis – ordine]. Vezi definitia »

CONTRAREVOLÚȚIE, contrarevolutii, s. f. Acțiune organizată de forțele înlăturate de la putere, cu scopul restaurării vechii puteri. – Din fr. contre-révolution, rus. kontrrevoliuțiia. Vezi definitia »

STATÚIE s. f. sculptură care reprezintă în întregime și în plin relief o ființă, figuri alegorice etc. (< fr. statue, lat. statua) Vezi definitia »

FANEROGAMÍE s. f. parte a botanicii care studiază plantele cu flori. (< fr. phanérogamie) Vezi definitia »