INCUBÁȚIE s. f. 1. (ant.) rit divinatoriu constând în a dormi într-un, sau lângă un templu pentru a obține, în vis, răspunsurile unui zeu tămăduitor. 2. proces de dezvoltare a embrionului de păsări sub acțiunea unor anumiți factori fizici. 3. perioadă dintre contaminarea unui organism și apariția primelor simptome ale unei boli. 4. etapă a procesului de creație constând în revenirea spontană asupra problemei și apariția tensiunii ca stare de cercetare. (< fr. incubation, lat. incubatio) Vezi definitia »

APERCÉPȚIE s. f. Procesul prin care intervine, în percepție, influența exercitată de experiența individuală anterioară. – Fr. aperception. Vezi definitia »

ONOMATOLOGÍE s.f. Onomastică (2) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. onomatologie, cf. gr. onoma – nume, logos – știință]. Vezi definitia »

DELIBERÁȚIE, deliberații, s. f. (Înv.) Deliberare. – Din fr. délibération, lat. deliberatio. Vezi definitia »

-ECTOMÍE elem. „excizie, extirpare, ablațiune”. (< fr. -ectomie, cf. gr. ektome) Vezi definitia »