LEGIÚNE s. f. 1. unitate de bază a armatei romane cu un efectiv între 4200 și 6000 de oameni, în cohorte, manipule și centurii. 2. nume ale unor formații militare neregulate din diferite epoci. ♦ ~ lă de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franța, care se acordă pentru merite militare și civile; L~ străină = (în Franța și Spania) corp de armată din mercenari, cu garnizoana în colonii, destinat asigurării autorității statului și administrației colonialiste. 3. (fig.) mulțime organizată; ceată. (< fr. légion, lat. legio) Vezi definitia »

FISIÚNE, fisiuni, s. f. Fenomenul scindării unui nucleu atomic în mai multe fragmente cu mase de valori comparabile. [Pr.: -si-u-] – Din fr. fission. Vezi definitia »

néne adv. (pop.) exprimă dezaprobarea, surprinderea neplăcută. Vezi definitia »

PROIECȚIÚNE s. f. v. proiecție. Vezi definitia »

QUIETÚDINE s.f. v. chietudine. Vezi definitia »