ENANTIOMORFÍSM s. n. enantiomorfie. (< fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism) Vezi definitia »

DETECTIVÍSM s. n. Aptitudine sau atitudine, manieră de detectiv. – Detectiv + suf. -ism. Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s.n. Curent filozofic mistic reacționar, apărut în epoca elenistică și ajuns la apogeu în epoca de decădere a Imperiului roman, care proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. [Cf. fr. néo-platonisme]. Vezi definitia »

ANATOCÍSM s. n. Capitalizarea dobânzii unei sume dată cu împrumut; dobândă la dobândă. – Fr. anatocisme. Vezi definitia »

ESOFAGÍSM s.n. (Med.) Spasm al esofagului, prezent în unele boli. [< fr. oesophagisme]. Vezi definitia »