páșă (-și), s. m. – Titlu dat în Imperiul Otoman unor înalți funcționari. – Var. pașă, înv. pașa, pl. pașale. Mr. pășe, pașă, megl. pașă. Tc. pașa, pl. pașalar (Șeineanu, II, 285; Lokotsch 1640), cf. ngr. πασιά, πασᾶς, alb., bg., sb. paša, it. pasciá, fr. pacha, sp. bajá. – Der. pașalîc, s. n. (provincie guvernată de pașă), din tc. pașalik, cf. ngr. πασαλίϰι; pășie, s. f. (demnitate de pașă); pășoaie, s. f. (nevastă de pașă). – Cf. bulibașe, delibașe. Vezi definitia »

BRAZÚRĂ s.f. Sudură foarte rezistentă făcută cu un aliaj sau cu un metal fuzibil. [< fr. brasure]. Vezi definitia »

HELIOCENTRÁLĂ s.f. Centrală electrică solară. [Cf. fr. héliocentrale]. Vezi definitia »

BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Bucovineană. – Din bucovinean + suf. -că. Vezi definitia »

TEMÁTICĂ, tematici, s.f. – V. tematic (3) [DEX'98] Vezi definitia »