LARINGOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază fiziologia și patologia laringelui. (< fr. laryngologie) Vezi definitia »

APROCTÍE s.f. Anomalie congenitală constând din închiderea anusului. [< fr. aproctie, cf. gr. a – fără, proktos – anus]. Vezi definitia »

MORFOGENÍE s. f. Ramură a geomorfologiei care se ocupa cu studiul originii formelor de relief. – Din fr. morphogénie. Vezi definitia »

IZOMERÍE s. f. Proprietate a unor substanțe cu aceeași compoziție chimică de a avea însușiri diferite, datorită modului diferit de așezare a atomilor în moleculă. – Din fr. isomérie. Vezi definitia »

COPROFAGÍE s. f. 1. ingerare de excremente, tulburare gravă la unii bolnavi mintali; scatofagie. 2. însușire a insectelor coprofage. (< fr. coprophagie) Vezi definitia »