Definita cuvantului bandieră
bandiéră (bandiére), s. f. – (Înv.) Steag, flamură. – Mr. bandieră, megl. banderă. It. bandiera, de unde provin și ngr. μπαντιέρα, alb. bandierë, tc., bg. bandera. Sec. XVIII, puțin folosit. Și mai puțin se întrebuințează forma veche banieră (‹ fr. banniére), galicism din epoca romantică. Mr. din it. (Ruffini 328).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bandieră
netrúfă s.f. (înv.) lipsă de trufie; modestie. Vezi definitia »
CORFÍȚĂ, corfițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui corfă (1). – Corfă + suf. -iță. Vezi definitia »
HÂRTIÚȚĂ, hârtiuțe, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtioară. [Pr.: -ti-u-] – Hârtie + suf. -uță. Vezi definitia »
XILIDÍNĂ, xilidine, s. f. (Chim.) Amină obținută din xilen folosită la fabricarea unor coloranți. – Din fr. xylidine. Vezi definitia »
SUPRASTRUCTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea elementelor unei construcții care alcătuiesc partea utilă a acesteia. ♦ Construcție metalică sau de lemn situată deasupra corpului principal al unei nave, folosită pentru amplasarea încăperilor speciale. 2. Totalitatea reprezentărilor și concepțiilor ideologice dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, determinate de baza economică, pe care o reflectă. [< supra + structură, după fr. superstructure]. Vezi definitia »