CORIÁMBIC, -Ă adj. (despre versuri) format din coriambi. (< fr. choriambique) Vezi definitia »

dric (drícuri), s. n. – 1. Centru, punct central. – 2. Scheletul de sus al unui car. – 3. Car mortuar. Origine incertă. Pare a proveni din mag. derék „centru” (Tiktin; Scriban; Gáldi, Dict., 89), care ar fi cuvînt identic cu tc. direk, cf. direc. Cf. și sb. drek „încărcătura unei căruțe”. – Der. dricar, s. m. (funcționar de pompe funebre); dricar, s. n. (Banat, pătură), din mag. derekal; dricală, s. f. (Banat, plapumă), cuvînt identic cu cel anterior (cf. Gáldi, Dict., 125); îndrica, vb. refl. (a se așeza peste), pe care DAR îl derivă de la ridica, și Graur, BL, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i accepția de „a pune, a așeza”. Vezi definitia »

atímic, -ă adj., s.m.f. (Atins) de atimie. (< fr. athymique) Vezi definitia »

ALERGOLÓGIC, -Ă, alergologici, -ce, adj. Referitor la alergologie, de alergologie. – Din fr. allergologique. Vezi definitia »

ETOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la etologie. [Cf. fr. éthologique, it. etologico]. Vezi definitia »