Definita cuvantului disjunctiv
DISJUNCTÍV, -Ă adj. (log.) care se află într–un raport de disjuncție. ◊ propoziție disjunctivă (și s. f.) = propoziție coordonată care se găsește într–un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții disjunctive. (< fr. disjonctif, lat. disiunctivus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu disjunctiv
VARIOOBIECTÍV s. n. (cinem.) obiectiv cu distanță focală variabilă, folosit în filmare. (< germ. Varioobjektiv) Vezi definitia »
FEDERATÍV, -Ă adj. federal (2). (< fr. fédératif) Vezi definitia »
DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. (Rar) Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif. Vezi definitia »
HIPERTENSÍV, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hipertensiune. (< fr. hypertensif) Vezi definitia »
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ♦ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif. Vezi definitia »