INDICATÍV, -Ă I. adj. care indică, face cunoscut. ♦ mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o acțiune reală. I. s. n. 1. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ♦ ~ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< fr. indicatif, lat. indicativus) Vezi definitia »

TELEVIZÍV, -Ă, televizivi, -e, adj. v. VIDICÓN s. n. Tub de reluare televizivă; videocaptor. – [DN] Vezi definitia »

LIMITATÍV, -Ă adj. care limitează; restrictiv. (< fr. limitatif) Vezi definitia »

ANTICIPATÍV, -Ă adj. cu caracter de anticipație. (< fr. anticipatif) Vezi definitia »

LONGEVÍV, -Ă adj., s. m. f. (cel) care trăiește mult. (< longevitate) Vezi definitia »