Definita cuvantului disjunctiv
DISJUNCTÍV, -Ă adj. (log.) care se află într–un raport de disjuncție. ◊ propoziție disjunctivă (și s. f.) = propoziție coordonată care se găsește într–un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții disjunctive. (< fr. disjonctif, lat. disiunctivus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu disjunctiv
PEDOAMELIORATÍV, -Ă adj. referitor la măsurile de ameliorare a solului. (< fr. pédo-amélioratif) Vezi definitia »
CONTEMPLATÍV, -Ă adj. Care contemplă; înclinat spre contemplare, visător. [Cf. fr. contemplatif, it. contemplativo]. Vezi definitia »
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. Vezi definitia »
RETROCESÍV, -Ă adj. care face, care comportă o retrocesiune. (< fr. rétrocessif) Vezi definitia »
CONCESÍV, -Ă adj. care face concesii; îngăduitor. ◊ complement circumstanțial ~ = complement care exprimă concesia sau faptul care ar fi trebuit să împiedice realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care corespunde unui complement circumstanțial concesiv; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. (<fr. concessif, lat. concessivus) Vezi definitia »