Definita cuvantului concesiv
CONCESÍV, -Ă adj. care face concesii; îngăduitor. ◊ complement circumstanțial ~ = complement care exprimă concesia sau faptul care ar fi trebuit să împiedice realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care corespunde unui complement circumstanțial concesiv; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. (<fr. concessif, lat. concessivus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu concesiv
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif. Vezi definitia »
FRECVENTATÍV, -Ă adj. (Gram.; despre verbe) Care arată o repetare a unei acțiuni. V. iterativ. [< lat. frequentativus, cf. (verba) frequentativa]. Vezi definitia »
ANTITUSÍV, -Ă adj., s. n. (remediu) împotriva tusei. (< fr. antitussif) Vezi definitia »
COOPERATÍV, -Ă adj. care cooperează; binevoitor. (< fr. coopératif) Vezi definitia »
REZOLUTÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care micșorează o inflamație, o obturare. (< fr. résolutif) Vezi definitia »