ȘABÓTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Schabotte. Vezi definitia »

BENZOFENÓNĂ s. f. cetonă aromatică formată prin distilarea benzoatului de calciu, substanță cristalizată, solubilă în alcool și eter. (< fr. benzophénone) Vezi definitia »

BICLORÚRĂ s.f. Compus care conține doi atomi de clor. [< fr. bichlorure]. Vezi definitia »

DEVIÁNȚĂ s.f. (Psih.) Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. [< fr. déviance]. Vezi definitia »

MIÁZĂ² s. f. sg. (Înv. și pop.) Mijloc (al zilei sau al nopții). ◊ Expr. Ziua (la) miaza mare = în plină zi, la amiază. – Lat. media. Vezi definitia »