INDÚT s. m. cel care servește la marile liturghii catolice pe diacon. (< lat. indutus) Vezi definitia »

cáut (-tă), adj. – Precaut, prudent. Lat. cautus (sec. XIX). Este latinism, folosit rar de vreun scriitor trans. – Der. cautelă, s. f. (grijă, precauție); cauțiune, s. f. (sumă de bani depusă ca garanție); cauționa, vb. (a garanta, a plăti cauțiune); cauționament, s. n. (garanție); cauționar, s. m. (garant), toate din fr. Vezi definitia »

HERMENEÚT s. m. specialist în hermeneutică. (< fr. herméneute) Vezi definitia »

ARHICUNOSCÚT, -Ă, arhicunoscuți, -te, adj. Foarte cunoscut. – Arhi- + cunoscut. Vezi definitia »

AUT²(O)- elem. „însuși, singur”; „automobil, mașină”. (< fr. aut/o/-, cf. gr. autos) Vezi definitia »