FIZIOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament medical făcut cu ajutorul agenților fizici naturali. [Gen. -iei. / < fr. physiothérapie, cf. gr. physis – natură, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

RESPIRÁȚIE s.f. Proces constând în schimburi de gaze între țesuturile vii ale plantelor și animalelor și mediul înconjurător; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mișcare mecanică executată asupra unui înecat, a unui asfixiat etc. pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale; operă (sau lucrare) de largă respirație = operă (sau lucrare) de mare amploare. ♦ Aerul respirat; suflare. [Gen. -iei, var. respirațiune s.f. / cf. fr. respiration, lat. respiratio]. Vezi definitia »

FRÁCȚIE s.f. Număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg. ♦ Raport între două expresii matematice. [Gen. -iei, var. fracțiune (5) [în DN] s.f. / cf. fr. fraction, lat. fractio]. Vezi definitia »

sărăoáie, sărăuăi, s.f. (reg.) 1. tigvă (plantă). 2. țeavă de tras vinul din butoi (făcută din tigvă); tâlv. Vezi definitia »

MÚIE s. f. (Arg.; folosit adesea art. și mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din țig. mui (Graur, Juilland)) Vezi definitia »