șerteáță, șertéțe, s.f. (reg.) 1. coccis (la om). 2. (în forma: șertăneață) șale. 3. (în forma: șelteață) târtiță. Vezi definitia »

HÁLĂ s.f. 1. Piață acoperită. 2. Sală mare amenajată pentru expoziții, ca atelier într-o fabrică etc. [< fr. halle, cf. germ. Halle]. Vezi definitia »

berulă, berule s. f. (augm.) bere. Vezi definitia »

RIGLĂ, rigle, s.f. Piesă de secțiune dreptunghiulară având grosimea între 40 mm și 100 mm și lățimea cât dublul grosimii (sin. cusac, căprior). Este folosită atât ca element component al șarpantei, cât și ca material de tâmplarie pentru executarea tocurilor (ramelor fixe) de uși și ferestre, în construcția mobilierului etc. Vezi definitia »

VOLÚTĂ s.f. (Arhit.) Ornament în formă de spirală, folosit mai ales la decorarea capitelului unei coloane, a unei console etc. în stilul ionic. [< fr. volute, it. voluta, cf. lat. volutus – întors]. Vezi definitia »