năpấrț, -ă, adj., s.m. (reg.) om mare și prost. Vezi definitia »

neámț (némți), s. m. – 1. German. – 2. Străin. Sl. nĕmĭcĭ, din nĕmŭ „barbar”, cf. neam (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), cf. ngr. νέμτζης, bg. nĕmec, alb. nemets, mag. nemet, pol. niemiec. – Der. nemțoaică, s. f. (germană; dădacă, guvernantă; călțunaș, Tropaeolum; plantă, Delphinium elatum); nemțesc, adj. (german); nemțește, adv. (în germană); nemție, s. f. (mulțime de germani; înv., în limba germană); nemțime (var. nemțărie), s. f. (colectivitate de germani); nemți, vb. (a germaniza); nemțișor, s. m. (plantă, Delphinium elatum); nemțean, s. m. (locuitor al regiunii Neamț din Moldova; călugăr al mănăstirii Neamțu). Vezi definitia »

nepotúț, -ă, s.m. și f. (reg.) nepoțel, nepotuc. Vezi definitia »

POVẮȚ s. n. v. povață. Vezi definitia »

FIULÉȚ, fiuleți, s. m. Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț. Vezi definitia »