CĂRÚȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior (2). 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. – Car + suf. -uț. Vezi definitia »

hâțúț, hâțúți, s.m. (reg.) purceluș înțărcat de câteva zile. Vezi definitia »

BILȚ, bílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț) Vezi definitia »

STURZULÉȚ, sturzuleți, s. m. Sturzișor. – Sturz + suf. -uleț. Vezi definitia »

covíț interj. – Imită strigătul porcului, guiț. Creație expresivă. – Der. covița (var. coviți, covițăi, covițăli), vb. (a guița), cf. rut. kovicaty, bg. kvică. Cf. și guiț. Vezi definitia »