VOINICÉL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic; voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic + suf. -el. Vezi definitia »

ARMĂȘÉL, armășei, s. m. (Înv.) Slujbaș subaltern al vel-armașului. – Din armaș + suf. -el. Vezi definitia »

cicoșél, cicoșéi, s.m. (reg.) îngrijitor de herghelii, herghelegiu, călăreț. Vezi definitia »

MUȘEȚÉL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla). – Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el. Vezi definitia »

ȘTÉMPEL, ștempele, s. n. 1. (Tipogr.) Vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă. 2. (Reg.) Pecete, ștampilă. – Din germ. Stempel. Vezi definitia »