CIRENÁIC, -Ă, cirenaici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala cirenaică = curent filozofic din Grecia antică ce susținea că scopul esențial al vieții ar fi cultivarea rațională a plăcerilor. 2. S. m. Adept al școlii cirenaice. [Pr.: -na-ic] – Din fr. cyrénaïque. Vezi definitia »

sfátnic, sfátnici, s.m. (reg.) ferigă. Vezi definitia »

TRANSARÁBIC, -Ă adj., s. n. (șosea) care traversează Pen. Arabică. (< fr. transarabique) Vezi definitia »

BISIMÉTRIC, -Ă adj. care prezintă două planuri de simetrie. (< fr. bisymétrique) Vezi definitia »

CINÉTIC, -Ă I. adj. referitor la mișcare. ♦ energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mișcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilație; artă ~ă = artă care atribuie mișcării reale aceeași importanță estetică precum formei, culorii, liniei și compoziției. II. s. f. 1. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei. 2. studiu al vitezei reacțiilor chimice. (< fr. cinétique, gr. kinetikos) Vezi definitia »