târléț s.n. (reg.) turmă mică. Vezi definitia »

HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui horn; coș (la o casă). – Horn + suf. -eț. Vezi definitia »

slonuléț, slonuléțe, s.n. (înv. și reg.) șopron mic, șopronel, sloneci, slonișor. Vezi definitia »

știmpúț s.n. (reg.) par mic, stâlp mic. Vezi definitia »

CÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cântăreți, -e, s. m. și f. 1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea. ♦ Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + suf. -ăreț. Vezi definitia »