Definita cuvantului otăvitură
otăvitúră s.f. (reg.) iarbă crescută după cosit sau păscut. 2. grâu răsărit din semințe scuturate la seceriș.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu otăvitură
piciulíngă s.m. (reg.) puști, pici. Vezi definitia »
râmneálă s.f. (reg.) lăcomie. Vezi definitia »
TREPONÉMĂ, treponeme, s. f. Specie de spirochet care reprezintă agentul patogen al sifilisului (Treponema pallidum) – Din fr. tréponème. Vezi definitia »
BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Instrument folosit pentru turtirea capului liber al niturilor; căpuitor. – Din fr. bouterolle. Vezi definitia »
NUCLEÁZĂ s. f. enzimă care descompune acizii nucleici. (< fr. nucléase) Vezi definitia »