Definita cuvantului otăvitură
otăvitúră s.f. (reg.) iarbă crescută după cosit sau păscut. 2. grâu răsărit din semințe scuturate la seceriș.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu otăvitură
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Din buși2 + suf. -(i)tură. Vezi definitia »
a fi tare în gură expr. (intl.) 1. a bârfi, a ponegri. 2. a fi intrigant. 3. a se certa urât; a face scandal. Vezi definitia »
POLÚȘCĂ, poluște, s. f. Veche monedă rusească divizionară de aramă, care a circulat și în țările române în prima jumătate a sec. XIX. – Din rus. poluška. Vezi definitia »
CRAPODÍNĂ s. f. lagăr (II) axial în care se poate roti pivotul unui arbore. (< fr. crapaudine) Vezi definitia »
INSULÍNĂ s. f. hormon hipoglicemiant secretat de pancreas care reglementează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor și mineralelor din organism. (< fr. insuline) Vezi definitia »