MÓDUS VIVÉNDI s. n. inv. 1. mod de existență. 2. posibilitatea de împăcare a două părți aflate în litigiu. (< lat. modus vivendi, mod de existență) Vezi definitia »

ZIDÍ, zidésc, vb. IV. Tranz. 1. ~; (Fig.) A imagina, a plăsmui. El zidea în închipuire o altă lume. Vezi definitia »

NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi. Vezi definitia »

a clădi / construi castele în Spania expr. (livr.) a-și face planuri irealizabile. Vezi definitia »

logodí (logodésc, logodít), vb. – 1. (Refl.) A se lega, a contracta o căsătorie. – 2. A lega prin logodnă pe cineva. Sl. lagoditi „a se înțelege, a trata ceva” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 339; Cihac, II, 175), cu asimilarea vocalei atone (*lăgodi), cf. rus. lagoda „învoială”. Roesler 572 deriva în mod echivoc acest cuvînt din gr. δίδωλόγον „a promite”. – Der. logodnă, s. f. (calitate de logodnic, perioada de timp cît doi tineri sînt logodiți), cf. sl. lagodinŭ „potrivit, convenabil”, cuvînt ce se folosește în Munt., Mold. și Trans. de E. (ALR, II, 158); logodnic, s. m. (tînăr logodit); logodnică, s. f. (fată logodită); logodită, s. f. (înv., logodnică); logoditor, s. m. (înv., logodnic); logodință, s. f. (înv., logodnă). Vezi definitia »