reíz-efendi s.m. (înv.) mare cancelar al imperiului otoman; ministru de externe. Vezi definitia »

ghilabandi, ghilabandesc v. t., v. i. (înv.) a cânta. Vezi definitia »

NEVEDÍ vb. IV v. năvădi. Vezi definitia »

izidí (izấdí), izidésc, vb. IV (pop.) 1. (despre avere) a (se) părădui, a (se) risipi, a (se) chetui fără socoteală, a (se) mătrăși. 2. (despre oameni și dobitoace) a pieri, a se prăpădi, a muri. 3. (despre băuturi) a se strica. Vezi definitia »

dovedí (dovedésc, dovedít), vb. – 1. A arăta, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A învinge, a răzbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. doveždam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovadă, s. f. (probă, mărturie, evidență), postverbal (după Conev 98, din sl. dovadŭ, bg. dovod); dovadnic, s. m. (înv., martor); dovedeală, s. f. (demonstrație, mărturie); doveditor, adj. (care dovedește, care adeverește); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fără seamăn). Vezi definitia »