CÁSTĂ s.f. Fiecare dintre clasele sociale închise și strict delimitate prin originea comună, prin privilegiile membrilor lor etc., în care era împărțită societatea din India și din alte țări orientale; (p. ext.) grup social închis care își apăra izolarea și privilegiile sale egoiste. ◊ Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. [< fr. caste, cf. port. casta – rasă pură]. Vezi definitia »

stupinúță, stupinúțe, s.f. (reg.) livadă de stupi mică; stupiniță. Vezi definitia »

a se face că plouă expr. a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut. Vezi definitia »

BAZALTÍNĂ s.f. Piatră obținută din bazalt concasat. [< fr. basaltine]. Vezi definitia »

RETICÉNȚĂ s.f. Omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; reținere, atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. ♦ Figură de stil prin care cineva își întrerupe deodată șirul gândirii pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. [< fr. réticence, cf. lat. reticentia]. Vezi definitia »