Definita cuvantului bată
bátă (béte), s. f. – 1. Cingătoare, cordon, brîu. 2. Betelie. – Megl. bętă „ciorap, șosetă”. Lat. vĭtta (Candrea, Éléments, 13; Pușcariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); cf. sicil. vitta, it. vita „brîu”, v. fr. vete, cat., sp., port. beta „sfoară, funie”. Der. betelie, s. f. (betelie), al cărui suf. nu este clar (cf. totuși, bătălie, tocălie, țăcălie). Scriban îl relaționează cu rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabilă, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, și pare a se baza pe o confuzie cu bertelie.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bată
AUTOFAGOCITÓZĂ s.f. Absorbție și distrugere a celulelor de către fagocitele propriului organism. [< fr. autophagocytose]. Vezi definitia »
SPONGÍTĂ s. f. piatră plină de porozități care imită buretele. (< fr. spongite) Vezi definitia »
cípcă s.f. (reg.) 1. împletitură făcută cu acul; dantelă, horbotă, spițură. 2. panglică, fundă, cordea, cordică, petele. 3. brățară. Vezi definitia »
PROCURATÚRĂ s.f. Organ al puterii de stat care are ca sarcină supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță. [< rus. prokuratura]. Vezi definitia »
SUSÉTĂ s.f. Tetină de cauciuc dată copiilor s-o sugă. [Var. suzetă s.f. / < fr. sucette]. Vezi definitia »