Definita cuvantului becață
becáță (becáțe), s. f. – Pasăre (Scolopax rusticola). – Var. becaț, bicaț. It. beccaccia, prin intermediul ngr. μπεϰάτζα (DAR și REW 1013 derivă direct din fr. bécasse). – Der. becațină, s. f. (becață, Gallinago media), din fr. bécassine contaminat cu becață.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu becață
SCHÍSMĂ, schisme, s. f. Separarea formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține; p. ext. dezbinare sau neînțelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. – Din fr. schisme, lat. schisma. Vezi definitia »
CANOTIÉRĂ s.f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pron. -ti-e-. / < fr. (chapeau) canotier]. Vezi definitia »
BLASTOMICÓZĂ s.f. Boală provocată de blastomicete, care afectează pielea, plămânii, mușchii etc. [< fr. blastomycose, cf. gr. blastos – germen, mykes – ciupercă]. Vezi definitia »
VENEPUNCTÚRĂ s. f. venepuncție. (< engl. venepunctura) Vezi definitia »
CARABÍNĂ s. f. 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine) Vezi definitia »