béchi s. invar. – Pic, brumă, strop. Mag. betű „literă” (Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 728). Vezi definitia »

TAHI- elem. taheo-. Vezi definitia »

triúnghi (-iuri), s. n. – Trilater. De la unghi, după lat. triangulus, fr. triangle. – Der. triunghiular, adj. (trigonal). Vezi definitia »

ușchí (-chésc, -ít), vb. refl. – (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc, a ieși brusc. Țig. ušt- „a se ridica”, imperativ ušti (Vasiliu, GS, VII, 129; Graur 194; Graur, BL, IV, 199; Juilland 178), cf. tc. ușt „afară”. Legătura cu sl. ušidŭ „fugar”, rus. uškam „iepure” nu este clară (cf. Vasmer, III, 98). – Der. ușchială, s. f. (Arg., fugă). Vezi definitia »

pénchi (-i), s. m. – Pițigoi (Fringilla coelebs). – Var. pinchi. Mag. pinty (Cihac, II, 521). Vezi definitia »