VILBROCHÉN, vilbrochenuri, s. n. (Tehn.) Arbore al unui motor, cu unul sau cu mai multe coturi, antrenat prin una sau mai multe biele într-o mișcare de rotație pe care o transmite unui mecanism (cu pistoane); arbore cotit. [Pl. și vilbrochene] – După fr. vilebrequin. Vezi definitia »

ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Din fr. anophelogène. Vezi definitia »

corcomén s.m. sg. (reg.) pieptănătură a țărăncilor măritate în formă de două cornițe (de o parte și alta a creștetului); cobelci. Vezi definitia »

IZOPRÉN, izopreni, s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. – Din fr. isoprène. Vezi definitia »

GAZOGÉN, -Ă I adj. care emană gaze. II. s. n. aparat, instalație pentru gazificarea combustibililor solizi (cărbuni, lemn). (< fr. gazogène) Vezi definitia »