Definita cuvantului bei
béi (béi), s. m. – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administrației otomane, era și titlu al domnitorilor din Munt. și Mold. – 2. Unghi concav la arșice. – Mr. bei. Tc. beg sau bey (Roesler 589; Șeineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf. ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bei
cristéi1, cristéiuri, s.n. (reg.) unealtă de pescuit; crâsnic, cristac. Vezi definitia »
rodéi s.m. (înv.) diminutiv al lui rodie. Vezi definitia »
PORTOFÉI s. n. v. portofel. Vezi definitia »
ȘTIUBÉI, știubeie, s. n. 1. Stup primitiv. 2. Vas făcut dintr-un trunchi scobit, întrebuințat pentru păstrarea unor obiecte casnice. 3. (Reg.) Trunchi scorburos care servește ca ghizd la o fântână mică; p. ext. fântână (mică). – Știob + suf. -ei. Vezi definitia »
herbatéi s.n. (înv.) ceai. Vezi definitia »