ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din fr. habiliter, lat. habilitare. Vezi definitia »

FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. Vezi definitia »

ERUCTÁ vb. I. intr. A râgâi. [< fr. éructer, lat. eructare]. Vezi definitia »

ASORTÁ vb. I. tr. 1. a așeza la un loc diferite lucruri pentru a forma un tot armonios. 2. a aproviziona (un magazin) cu mărfuri variate. II. refl. a se potrivi, a se armoniza. (< fr. assortir) Vezi definitia »

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident. Vezi definitia »