COÁFĂ s.f. Înveliș de metal sau de material plastic al părții ogivale a unor proiectile. [Pron. coa-fă. / < fr. coiffe]. Vezi definitia »

MÂNÚȚĂ, mânuțe, s. f. Diminutiv al lui mână; mânușiță, mânuriță. – Mână + suf. -uță. Vezi definitia »

OÁRDĂ, oarde, s. f. v. hoardă. Vezi definitia »

ZUGRĂVEÁLĂ, zugrăveli, s. f. 1. Zugrăvire; (concr.) strat de protecție și ornamental aplicat pe zidurile unor elemente de construcție, format de obicei dintr-o soluție apoasă cu pigmenți minerali și cu var. 2. Pictură (mai ales bisericească); p. ext. tablou, desen, gravură. 3. (Rar) Sulimeneală, fard. 4. Fig. (Rar) Descriere, prezentare. – Zugrăvi + suf. -eală. Vezi definitia »

CÓMĂ² s.f. 1. A noua parte dintr-un sunet, care este cea mai mică diviziune a tonului perceptibilă cu urechea; semn care indică (în muzica instrumentală) frazele și (în muzica vocală) locurile unde se respiră. 2. (Rar) Virgulă. [< it. coma, germ. Komma, cf. gr. komma – fragment de frază]. Vezi definitia »