Definita cuvantului beschie
béschie (béschii), s. f. – Ferăstrău de mînă. Var. bestie, bișchie; bașchie, s. f. (instrument cu care dulgherii strîng cercurile la butoaie). Tc. biçki „cuțit, ferăstrău de mînă” (DAR, Scriban), de unde bg., sb. bičkiia, mag. bicska; cf. briceag.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu beschie
CARDIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei și patologiei inimii și al bolilor de inimă. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cardiologie. Vezi definitia »
PREDICÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Acțiunea de a predica; propovăduire. 2. (Log.) Atribuire a unei calități sau a unui atribut unui subiect într-o propoziție. ◊ Judecăți de predicație = judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Gen. -iei. / < fr. prédication]. Vezi definitia »
EFRÁCȚIE s. f. spargere cu intenția de a fura. (< fr. effraction, lat. effractio) Vezi definitia »
PRĂPĂSTÉNIE, prăpăstenii, s. f. (Pop.) 1. Prăpăd, nenorocire, dezastru. 2. Ființă uriașă, înspăimântătoare. – Prăpastie + suf. -enie. Vezi definitia »
OPOTERAPÍE s. f. tratament cu sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor ori ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. (< fr. opothérapie) Vezi definitia »