MĂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ, mănastirești, adj. Care aparține mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; p. ext. bisericesc, monastic. ♦ Cum se face sau cum există la mănăstire. [Var.: mânăstirésc, -eáscă, (înv.) monastirésc, -eáscă adj.] – Mănăstire + suf. -esc. Vezi definitia »

vâsc s. m. Vezi definitia »

BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour (1); bourean, bourel. – Bour + suf. -esc. Vezi definitia »

BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Din broaște (pl. lui broască) + suf. -esc. Vezi definitia »

BALADÉSC, -Ă adj. (Liv.) De baladă; baladic. [Cf. germ. balladesk]. Vezi definitia »