ilíc (ilíce), s. n. – Pieptar fără mîneci. Tc. yelek (Șeineanu, II, 225; Lokotsch 951), cf. ngr. γελέϰι, alb. jeljek, bg. elek, sb. jelek și sp. jaleco, it. gilè, giulecca (Battisti, III, 1807, 1820), fr. gilet (‹ jiletcă). Vezi definitia »

MNÉZIC, -Ă, mnezici, -ce, adj. (Livr.) De memorie, al memoriei. – Din fr. mnésique. Vezi definitia »

șparníc, șparnícă, adj. (reg.) econom, chibzuit. Vezi definitia »

ICÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Care reprezintă realitatea în imagini artistice. [Cf. it. icastico]. Vezi definitia »

PLUTÓNIC, -Ă, plutonici, -ce, adj. (Despre roci eruptive și corpurile pe care le alcătuiesc) Care s-a format prin acțiunea vulcanilor în adâncul scoarței terestre. ◊ Rocă plutonică = nume dat rocilor abisale și intrusive. – Din fr. plutonique. Vezi definitia »