ștélmaș, ștélmașuri, s.n. (reg.) 1. colțar cu limbă. 2. (în forma: ștelmos) zgârieci (instrument pentru tras linii paralele). Vezi definitia »

răbúș, răbúșuri, s.n. (reg.) 1. răboj. 2. (fig.) cumpăt, fire. Vezi definitia »

bacșíș (bacșíșuri), s. n. – Sumă de bani dată peste plata cuvenită. – Mr. băhcișe, megl. băcșiș. Tc. bahșiș (Roesler 588; Șeineanu, II, 33; Ronzevalle 48; Lokotsch 178), de unde provin și ngr. μπαξίσι, alb. baksis, bg. baksis. – Der. bacșișui, vb. (a da bacșiș; a mitui); bacșișar, s. m. (persoană ușor de mituit). Vezi definitia »

cîlbáș (-și), s. m. – Caltaboș făcut în casă din intestine de porc. Sl. (bg. kalbaša, pol. kiełbasa, rus. kolbaša) cf. mag. kolbasz (Cihac, II, 45). În Mold. Cf. caltaboș. Vezi definitia »

megiáș (-și), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (S. m.) Proprietar, vecin. – Var. (Mold.) megieș. Sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ „între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá „frontieră”. – Der. megieșesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieși, vb. refl. (a se învecina); megieșie, s. f. (Mold., vecinătate). – Cf. meje. Vezi definitia »