sahaidác (-ce), s. n. – Teacă, tolbă de săgeți. – Var. săhăidac. Tc. saydak (Șeineanu, II, 101), prin intermediul pol., rut. sahajdak (Tiktin), rus. sagaidak. Săhaidan, s. n. (Trans., leagăn portabil) este o simplă var. – Der. saidacar (var. sahaidacar, săidăcar), s. m. (curelar), pe care Cihac, II, 322, îl pune în legătură cu pol. siodełko „scaun”. Vezi definitia »

pac interj. – Poc, buf, tronc (exprimă ideea de lovitură sau de acțiune bruscă). – Var. paf. Creație expresivă, cf. poc și it. pacchiare „a pocni”, fr. paf. – Der. paca-paca, interj. (arată zgomotul ritmic al unui mecanism în funcțiune), cf. tic-tac; păcănit, s. n. (zgomot ritmic); păcănitoare, s. f. (castanietă); păcăli, vb. (a înșela, a amăgi), cu suf. expresiv -li (pentru tranziția semantică de la „plesnitură” la „capcană”, cf. sp. chasquear; der. admisă mai înainte, de la numele propriu Păcală, este insuficientă, căci nici acest nume nu are o explicație cunoscută; relația sugerată de Pușcariu, Dacor., I, 237-9 cu sl. pokaljati „a încălzi ușor”, cf. căli, nu este satisfăcătoare din punct de vedere semantic); păcală, s. f. (înșelare, vicleșug); Păcală, s. m. (personaj din mitologia populară care incarnează gluma și toate vicleniile care rezultă dintr-o simplitate prefăcută, ca Patelin sau Till Eulenspiegel); păcăleală, s. f. (înșelăciune); păcălici, s. m. (înșelător, trișor); păcălitor, adj. (înșelător); păcălitură, s. f. (festă, renghi). – Din rom. provine săs. pokelin „a păcăli”. Vezi definitia »

temleác, temléce, s.n. (reg.) 1. curea la lance. 2. cârlig de apucat peștele. Vezi definitia »

GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak. Vezi definitia »

protác (-ce), s. n. – Ciur, sită, dîrmon. Sb. protak (Candrea). Vezi definitia »