Definita cuvantului cergă
cergă (cérgi), s. f. – 1. Pătură. – 2. Pînză de cort. – Mr., megl. cergă „cort”. < Tc. cerga „cort” (Șeineanu, II, 101; Meyer 439; Lokotsch 412); cf. ngr. tsérga, alb. tsergë, sb. čerga, magh. cserga, cserge, țig. čerga, cu accepții care oscilează între „cort” și „pătură”. Istoria acestui cuvînt nu este clară. Pare a fi vorba despre lat. serica, trecut în gr. și de acolo în tc. (Berneker 145), de unde provin cuvintele sl. (Miklosich, Fremdw., 82). Este posibil să fi intrat în rom. prin mai multe filiere în același timp. (După Murnu 45, ngr. provine din rom.; după Meyer, Neugr. St., II, 61, din sl. A. Sacerdoțeanu, Revista istorică, XXI, 321-4, deriva rom. direct din lat.). – [Art. 1675]
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cergă
GARÍGĂ s. f. formație vegetală formată din stejari, tufișuri și ierburi, care îmbracă solurile calcaroase din regiunile mediteraneene. (< fr. garrigue) Vezi definitia »
PRĂBUȘITÚRĂ, prăbușituri, s. f. Loc unde s-a prăbușit un teren, o construcție; surpătură. ♦ Ceea ce s-a prăbușit; dărâmătură. – Prăbuși + suf. -tură. Vezi definitia »
ELICOTÉCĂ s. f. colecție de imagini filmate din elicopter. (< fr. hélicothèque) Vezi definitia »
PERICIMENTÍTĂ s.f. (Med.) Periodontită. [< fr. péricimentite]. Vezi definitia »
ȘPÁGĂ2 s. f. v. spangă. Vezi definitia »