ISTORISÍRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ (Concr.) Creație literară în care se istorisește ceva. – V. istorisi. Vezi definitia »

AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Tranzacție financiară, comercială sau industrială, bazată de obicei pe speculă sau pe speculații. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A3 + facere (după fr. affaire). AFACERE ĩ f. 1) fam. Activitate cu care se ocupă cineva; ocupație; îndeletnicire; treabă. 2) Tranzacție comercială sau financiară (bazată de obicei pe speculă). [G.-D. afacerii] /a + facere AFÁCERE s. f. 1. activitate comercială. ♦ cifră de ĩ = total al banilor obținuți în comerț sau în alte activități economice. 2. acțiune din care rezultă un profit. ◊ tranzacție economică. 3. (fam.) îndeletnicire. ♦ ĩ interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat. (după fr. affaire) AFÁCERE s.f. 1. Activitate comercială, industrială sau (mai ales) financiară, bazată adesea pe speculă și constând în vânzare, cumpărare, creditare, antrepriză etc. 2. Treabă, îndeletnicire. ◊ Afaceri interne (externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (externe) ale unui stat. [După fr. affaire]. AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. 2. Tranzacție comercială bazată pe speculă sau pe speculații. ♦ (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. – Din a4 + facere (după fr. affaire). afácere (afáceri), s. f. – 1. Tranzacție financiară, comercială sau industrială. – 2. Treabă, îndeletnicire, ocupație. – 3. (Arg.) Organ genital. Format de la facere, după paralelismul fr. faire, affaire. Substituie o formație strict identică, bazată pe a- și inf. scurt; cf. ce-are aface? au de aface cu un derbedeu inteligent (Galaction); cf. v. sp. afazer „a avea de-a face”. – Der. afacerist, s. m. (om de afaceri fără scrupule, escroc); aferat, adj. (care este foarte ocupat); galicism, din fr. affairé. AFÁCERE s. 1. chestiune, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. și fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoț. (Și-a rezolvat toate ĩle.) 2. v. tranzacție. 3. v. avantaj. 4. speculație, (fam.) bișniță, gheșeft, (fam. fig.) învârteală. (Face tot felul de ~.) afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri afacere umedă expr. (intl.) crimă în care victima pierde sânge Vezi definitia »

DECOLTÁRE s.f. Acțiunea de a decolta; răscroire (a rochiilor, a bluzelor); decoltaj. [<decolta]. Vezi definitia »

NETEZÁRE, netezări, s. f. v. NETEZA. – [DLRM] Vezi definitia »

SILVOMECANIZÁRE s. f. tehnica exploatării pădurilor cu mijloace mecanice. (< silvo- + mecanizare) Vezi definitia »