CRONOMETRÍE s. f. 1. parte a mecanicii care se ocupă cu măsurarea timpului. 2. ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele de măsurare a timpului. 3. tehnica construirii cronometrelor. (< fr. chronométrie) Vezi definitia »

combinație, combinații s. f. 1. (deț.) schimb de țigări efectuat între deținuți. 2. aranjament; înțelegere. Vezi definitia »

INFRAREFRÁCȚIE s. f. refracție a undelor radioelectrice în troposferă, mai puțin pronunțată decât refracția în atmosfera standard. (< fr. infraréfraction) Vezi definitia »

păscăríe s.f. (reg.; la unele jocuri cu mingea) rolul jucătorului care trebuie să prindă mingea. Vezi definitia »

OFTALMOLOGÍE s.f. Specialitate medicală care are drept obiect ochiul. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmologie, cf. gr. ophthalmos – ochi, logos – studiu]. Vezi definitia »