OFÍȚIU s.n. v. oficiu. Vezi definitia »

VÍCIU s.n. 1. Cusur, defect; lipsă. ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) viciu de formă = greșeală în redactarea unui act, care face actul anulabil. 2. Deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. [Pron. -ciu. / < fr. vice, it. vizio, lat. vitium]. Vezi definitia »

SACRILÉGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt, a unui lucru deosebit de scump. [Pron. -giu, var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium, it. sacrilegio, fr. sacrilège]. Vezi definitia »

EMPÓRIU s.n. (Ant.) Agenție comercială într-o țară străină. ♦ Mare magazin universal. [Pron. -riu. / < gr. emporion, cf. fr., lat. emporium]. Vezi definitia »

TOPCÍU, topcii, s. m. (Înv.) Tunar, artilerist. – Din tc. topçu. Vezi definitia »