Definita cuvantului beucă
beúcă (béuci), s. f. – Rîpă, prăpastie. – Var. băucă. Origine necunoscută. Nu este deloc probabilă der. propusă de Diculescu 182, din v. germ. biugo. Este cuvînt de circulație restrînsă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu beucă
MÁCULĂ s. f. 1. pată. 2. modificare de culoare a pielii datorită unei reacții inflamatoare. ◊ pată pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă. (< fr. macule, lat. macula) Vezi definitia »
SCLERÍTĂ s. f. inflamație a scleroticii; sclerotită. (< fr. sclérite) Vezi definitia »
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din bucea (influențat de ucr. buksa). Vezi definitia »
GRANULOPLASMĂ s. f. ZonĂ? internĂ? a citoplasmei în care sunt înglobați nucleul și ceilalți constituenți celulari. -Din fr. Granuloplasme Vezi definitia »
INSÍGNĂ s. f. obiect mic, cu o imagine-simbol imprimată sau gravată pe el, care arată apartenența la o asociație, organizație. (< fr., lat. insigne) Vezi definitia »