Definita cuvantului bi
bi- Prefix de origine neol., care indică în principiu reduplicarea ideii exprimate în continuare. În practică, însoțește adesea cuvinte care, ele singure, nu sunt folosite în rom.: bicolor, bilinguu, biman, bimestru, etc. față de formațiile pe baza cuvintelor care au și uz independent: bilateral, bimensual, bioxid, etc. Lat. bis mai ales prin intermediul fr. bi-.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bi
ERBI- elem. „iarbă”. (< fr. herbi-, cf. lat. herba) Vezi definitia »
ZOROBÍ, zorobésc, vb. IV. Tranz. (Maram.) A agonisi. (din ucr. zarobyty) Vezi definitia »
TURBI- v. turbo-. Vezi definitia »
răslăbí, răslăbésc, vb. IV (înv.) a se descuraja, a se demoraliza. Vezi definitia »
BIBÍ subst. invar. (Franțuzism; fam.) Termen de mângâiere pentru cineva drag, iubit. – Din fr. bibi. Vezi definitia »