Definita cuvantului bidiviu
bidivíu(bidivíi), s. m. – 1. Armăsar, cal arab. – 2. (Arg.) Băiat, flăcău. – Var. bidibiu, bididiu. Tc. bedevi, de la bedu „deșert” (Șeineanu, II, 50) care este aceeași rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuința și cu funcție adj.: un cal bidiviu. – Der. bididie, s. f. (arg., țiitoare, amantă), cf. sl. bedevija, „iapă arabă”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bidiviu
PALÁDIU2 s. n. metal alb-argintiu, ductil și dur, din familia platinei. (< fr., lat. palladium) Vezi definitia »
ghiventbor-S.(TEH)-burghiu pentru filetat găuri(germ.gewinde-filet,+borăr-burghiu. Termen utilizat de meseriașii cu educație tehnologică germană.Sinonim tarod, Vezi definitia »
SÚLGIU, sulgiuri, s. n. Dare percepută în evul mediu, în țările române, pentru vitele sau oile tăiate ori pentru vacile cu lapte. – Et. nec. Vezi definitia »
păsóniu s.n. (înv.) casă; palat. Vezi definitia »
sambéchiu, sambéchie, s.n. (înv.) ambarcație întrebuințată în Orient. Vezi definitia »